agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-31 | |
Bradul și cornul
Pe un vârf de deal o dată, Creștea falnic și frumos, Se fălea cu înălțime Un brad și înalt și gros Avea cetina frumoasă Si parfumul de rășină Se mândrea la fiecare Ce dădea spre el să vină Intr-o zi de toamnă bradul, Privind spre un corn încărcat Il văzu cum se apleacă, Si-n dispreț i-a cuvântat: “Cornule , ai două zile Si te apleci ca un bătrân Eu mult mai bărtân ca tine Drept și tot înalt rămân” A fost să treacă o dată omul Pe poteca de pe deal Si zărind cornul în roșu Se oprii mergând spre-un mal Pân’ la corn se duse omul Si gustându-i coarna bună Inceput-a să mai culeagă Si pentru compot să pună Lăsă traista pe tulpină Si pornii spre vârf mai sus Nu ajunsă prea departe s-auzii ;” ca mine nu-s” Privii bradul acel mare “adevarat ești frumos” Si plecă unde-avea traeabă Cântând tare bucuros Rătăcit-a omul nostru Pe poteci și prin păduri Când deodată tunet mare Spuse a dealurilor guri Si deodată o ploaie mare Se pornii grăbită tare Lumina,trăsnea într-una Aproape-n orice cărare Sub o piatră de pădure, Stâncă cum îi spunem noi Se-așeză să nu îl ude Până vine înapoi S-a privit peste pădure Până a treznit mai tare Atunci se scăpă să facă Omul noastru o închinare S-a trecut potop îndată Soarele iar sa ivit Omul nostru prin padure Puțin în jos a venit Când să treacă de pe cale Înspre bradul minunat Din departe avu mirare “Vai, măi chiar în el a dat!” Si ajunse la tulpină Si mult tot a studiat Cum în mii de firicele Trăznetul la despicat Si pornit-a omul iară Către traista din tulpină Cornul el plîngea sărmanul Zicînd;” se ținea lumină” De te ții ca bradul mare Eu încerc să te previn Vezi că s-ar putea sărmane Să ai tot la fel destin Scrie unul slovă mare; “Culmile ‘nalte-s lovite” Si-n mândrie aste vorbe Parcă ar fi c-am potrivite
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate