lui L. i-am spus ca am inventat
citeva cuvinte doar pentru ea
si s-a speriat (stiti ea este
credula puteti s-o mintiti
cu zimbetul pe buze)

ea stia ca pentru mine iarna
e ca o limba straina
insa ea nu se teme
de nimic
are toate dictionarele din lume
trufasa le tine zimbind
si-mi arata cit sunt
de fara-de-putere

iubitei mele nu-i plac poetii
mi-a spus-o odata la cina
cu ochii inchisi de fapt eram
singur si cafeaua aburinda
dinainte
ea crede ca istoria poeziei
este o istorie a infamiei
ca toti tiranii
de la Nero incoace
au comis maceluri
de prea mult poem

L. nu poate iubi decit
barbatii care stiu sa taca
care stiu ca tacerea e singurul
lor avantaj
intrucit totul a fost spus
de mult si doar L. stie
replicile
si le spune iubitului la ureche
in pauzele de respiratie
stiute, de asemenea, dinainte

iubita mea se teme de
mine, ea vede in mine doar
un padurar paros care vrea
s-o ia in padurea lui
in pestera lui
sa-i dea numai carti
sa manince
mi-a spus odata ca decit
o gigantica familie
mai bine un chef cu prietenii

iubita mea crede ca vreau
sa moara de vreme ce stiu
totul despre ea
crede ca am fost pina
la capat si m-am intors
ca sa-i arat drumul
eu i-am raspuns
ca-i o opinie vulgara
sa lase superstitiile la o parte
nimeni nu cunoaste nimic despre moarte

iubita mea tine intre cerul
gurii si virful limbii
numele meu
eu nu stiu nici macar
cum o cheama

the fool`s gold
the fool`s love