numai atunci cind
amaraciunea
ca o iesire de siguranta
dintr-un cinematograf incendiat
va izbucni din mocnirea fumeginda, inecacioasa
in care numai citeva lacrimi pe care, undeva, cindva
cineva care murea in fiecare zi in pieptul meu
cineva subtire si trist si oarecum inalt
numai atunci, cu semne adinci, dureroase
voi tatua iesirea dintr-o amaraciune oarecare
pe unul din norii care vor emigra mai apoi, peste mare