flamurile negre-nfloresc laolaltă cu florile-arctice
sfârtecând întunericul îngropat în umbre ucise
veșmântul nopții de pre văgăuni a prins să se ridice
întemnițând în bezna lui adâncă astrele aprinse...

eclipse-nnegrite învolburat-au spuma deas-a mării
în valuri cenușii ce se-mpletesc cu sinistrele cețuri
doar ochii reci lucesc în-adncu-nfrigurat al zării
și corbii hâzi porniți pe răzbunare rotesc sus pe ghețuri...

reci răni de purpură și bezn-adânc se cască
și sângele uscat pe chipul meu îl rod
în fața asfințitului aprind un foc din iască
strămoșii mei petrec în negrul nord...