Simt că mă îndrept spre o zare prăfuită,
Simt cum mă pierd în orizontul tău pustiu
Şi nu-nțeleg de ce am fost sorită
Misterul iubirii nicicând să îl ştiu

Şi simt că soarta mea e a Pandorei,
Ce-a fost lăsată pe lume să iubească
dar chin adânc e gândul ei
când vrea iubirea s-o cunoască

Şi mă simt închisă într-o cutie a sorții,
De unde nu mi se-aude nici o chemare;
Şi poate că nici în brațele morții
Nu mi-e sortit să găsesc alinare....