Alb de nori albastri

Simonei H.

Cerneala e-n alb de nori albasti,

E-nduhuri plapande si umbre...

Cerneala e-n doliu de astri,

E-n margini de varste!


Si-o zmulg vulgar -aiurea-, zilnic

Din pieptul unei calimari...

Ma simt si simt un intuneric,

Criptografiat ca aerul pe nari!


Cerneala e-n Tine, e-n voi, e-n entitati,

Mai simple ca paiele barbilor de munti...

E-n tristul hotar al departarii de punti,

Otravite-n haos si chin de-ncercari...


Mi-e teama ! O! mi-atata teama iar...

S-a spart un raft de frunze,

Pe jos trecand primul stejar...

Pe jos tot incercand a-nopta in panze,


Ma zmulg din alb de nori albastri,

Si dispar in duhuri de dolii sihastre...

Cerneala mi-e-n doliu si umbre,

E-n mijloc de fluturi sihastri!

Zambrean Iulian Adrian (astept comentarii, daca vor fi)