Amurgul inspirase norii căzuți,
Mugurii-forță atinși de soare,
Colorând portrete când învățam a iubi.
***
Aievea o rază atinse
Rădăcina unui fir de iarbă
Născut prin țărână,
Þărâna cu strigăt la viață,
Trimițând mulțumirea
De a fi
Fecundat pământul cu flori,
Către acele ținuturi ce se zbat
Lipsite de ploi, cuprinse de înghețuri
Crezând că-s înflorite,
Cuminți, cu fața catre soare,
Cand inca mai adie,
Cel care aduce speranță rădăcinilor
Pătrunse de setea unei picături de ploaie.
***
Amurgul s-a suspendat de trup
Dezgolind portrete
Ce-au învățat a iubi.