Voi nu stiati ca soarelui ce va-ncalzea i-am rupt in fuga-o raza
si-acum ma incalzesc doar eu cu ea ?
Voi nu stiati ca steaua care stralucea, s-a decupat din cer
si-acum mi-am pus-o doar din egoism, in frunte
lucesc doar eu cu ea ?
Voi nu stiati ca luna, ce noaptea-n somn va ocrotea
mi-a lunecat pe-un nor in par
si-acum ma flutur eu prin vant cu ea ?
Voi nu stiati ca noru-acela ce ploua, l-am stors la mine-n ochi
si-acum e doar o lacrima de-a mea ?
Voi nu stiati ca-n carul mare am urcat
si-am fugarit pamantu-n lung si-n lat ?
pana s-a rupt in doua…ce pacat!
V-am spus atatea lucruri, sa stiti si voi,
ca soarele ce-acum va lumineaza,
este infirm, nu are-o raza,
ca cerul ce va inveleste,
in loc de nor, o dara il inlocuieste
si are mai putin c-o stea (aceea care e doar steaua mea).
Ca luna, ce noaptea romantismul vi-l veghea
acum e o planeta ideala, in schimb e doar identica cu ea.
Si carul ce l-am rupt in doua, e pentru voi asa…
ca sa aveti ce numara.
Acum ma simt mai mica si mai imperfecta.
Un sfat va dau…sa nu mai schiloditi cerul si voi
Priviti-l ! doar atat,
Este frumos, chiar invalid, e mai inalt decat era.