Sus
Pe creasta îndoielnică a ceasului
ÃŽmi atârnă eternităÈ›ile
ÃŽntre ora doisprezece şi ora unu.

Aş vrea să le culeg
Una câte una
Să le bag în sân şi să le strâng la piept
Duios.

Unde te-am pierdut
Vrere a mâinilor nestăpânită
Vrere a vieÈ›ii descătuşate?

Sunt prea jos
Culegător al cenuşii sfârşiturilo
Prea beat de niciodată
Prea obosit
Mă clatin
Tic, tac,
Tangajul josniciei îl joc
Îl iau în serios
Ăsta sunt eu:
Pentru cine să mai jinduiesc în sus?