pasii mei te cautau...eu nu
eu nu mai puteam
pamantul indura tacut
desi uneori se plictisea
si rabufnea...striga pleosnind
dintr-o balta cu apa.
si nemaiputand ma opream
insa trebuia sa continui
fiindca mai tare ma afundam
era prea intuneric totusi
nici baltile nu se mai vedeau
nici nu se mai auzeau
si atat de trist era in jur
totul disparuse,puteam sa jur
ca eram singura in univers
as fi vrut sa inteleg invers
si atunci m-am intrebat
dar fac eu de fapt?
?!... nu mai stiam nimic
golul de afara si neantul
se oglindeau in mine
eram eu...
a inceput sa ploua?nu...
s-a scurs o lacrima.