corabiile au plecat din port
lasand in ape goluri mari, rotunde,
in care fiecare sa-si afunde
un chip de om pierdut, un chip de mort.

schimonositii pescarusi coboara
peste orasul daramat de groaza,
steaguri fasie peste timp aseaza
prin insomnii cu gust morbid de sfara.

un soare se prelinge prin vitralii
bisericile plang pe turnul rupt
pisicile coboara dedesupt
sa miaune imense funeralii...


de maine o sa fiu o inflorire
urcand smaragd pe mana ta, copila,
pana la tample-nfiripand nestire
din firea coapta noptilor idila...