În drumul către tine
Am încercat
Să rup zăvoarele,
Să calc pe lanturile
Făurite cu atâta trudă
La porțile nimănui.
Am desfăcut,
Cu scrâșnetele
Vremilor nevăzute,
Pasul deschis
Către gîndurile bune,
Am așteptat o lacrimă
Și un cuvânt
Pământul îndurărilor.
Am stat plecată
Către zi
Sau către cer
Și mi-a fost dor,
Si mi-a fost frig,
Si mi-a fost drag...
Dar uite
Se scutură curmalii
Și eu_plecat de floare_
Nu mai plâng
Și nu mai uit
Un bulgăre de suflet!