2. Un an 2001

Un an de zile s-a împlinit,
De când spre cer tu ai pornit.
Acum mi-e inima tot grea,
Revederea eu n-o mai pot spera,
Doar te-am iubit


Ai vrut mereu să fii o stea,
Dragoste prin tine va exista.
Nu-ți pare oare rău acum,
Că doar privești și nu trăiești?
Tu fiind o stea.


Mirosul tare al florilor de tei
De pe aleile prăfuite din oraș am admirat
Dar nu stiam că doar un an
Cu tine îl voi putea simți neîncetat,
Căci ai plecat


Tot ce-i natural imi cereai zilnic
Și prin comportament obișnuit, banal
Să-ți spun că te iubesc necontenit
Și totuși niciodată să nu mint
Cât se poate de natural.


Mă cuprinde-n brațe un sentiment
Și mă îndeamnă cu drag sa-mi amintesc
De câte ori m-ai strâns la piept
Protejându-mă de atingerea altcuiva rău.
Sunt un melancolic.

Cu zâmbetul pe buze ai plecat,
Stiind că doar Mesia te poate aștepta,
La capătul acestei călătorii istovitoare,
Căci bunătatea ta o întrece pe a tuturora
Cu zâmbetul pe buze,


Știu că și acum strălucești deasupra mea
Și ești cea mai mândră stea pe cer.
Oh! De-ar putea să fie întuneric,
Îndoar o zi regina mea,
Căci te iubesc.

Dușmănie norilor prea plumburii eu port,
Și picurilor de ploaie, născându-se din ei,
Doar ei pot în veci să te atingă.
Iar eu privesc zadarnic la ei
Nevăzându-ti chipul

Se-adapă un cerb într-o băltoacă
Dar pe ascuns câte o privire-mi trimite,
Ar vrea să-mi spună că îi pare rău,
Dar nu are cuvinte.
Greșește mintea

Văzând cum gheața se topește fără glas
Lângă un foc mereu întărâtat cu țipăt
Te aseamăn unui luceafăr
Și vreau să cred că nu m-ai uitat.
Confundându-te cu altceva

Din visteria inimii am scos un ban
Sângerează și are ceva desenat nedeslușit
Pe față, cred, iubirea mea,
Iar spatele-i un Cupidon ce săgetează
Ce doar eu știu.

Dar tot se-nchide acum în mine
Și doar de vei vinde cheia
Va mai putea cineva să renască în viitor
Tot ce a fost cu tine de neuitat
Iubita mea.