agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-09 | |
2. Un an 2001
Un an de zile s-a împlinit, De când spre cer tu ai pornit. Acum mi-e inima tot grea, Revederea eu n-o mai pot spera, Doar te-am iubit Ai vrut mereu să fii o stea, Dragoste prin tine va exista. Nu-ți pare oare rău acum, Că doar privești și nu trăiești? Tu fiind o stea. Mirosul tare al florilor de tei De pe aleile prăfuite din oraș am admirat Dar nu stiam că doar un an Cu tine îl voi putea simți neîncetat, Căci ai plecat Tot ce-i natural imi cereai zilnic Și prin comportament obișnuit, banal Să-ți spun că te iubesc necontenit Și totuși niciodată să nu mint Cât se poate de natural. Mă cuprinde-n brațe un sentiment Și mă îndeamnă cu drag sa-mi amintesc De câte ori m-ai strâns la piept Protejându-mă de atingerea altcuiva rău. Sunt un melancolic. Cu zâmbetul pe buze ai plecat, Stiind că doar Mesia te poate aștepta, La capătul acestei călătorii istovitoare, Căci bunătatea ta o întrece pe a tuturora Cu zâmbetul pe buze, Știu că și acum strălucești deasupra mea Și ești cea mai mândră stea pe cer. Oh! De-ar putea să fie întuneric, Îndoar o zi regina mea, Căci te iubesc. Dușmănie norilor prea plumburii eu port, Și picurilor de ploaie, născându-se din ei, Doar ei pot în veci să te atingă. Iar eu privesc zadarnic la ei Nevăzându-ti chipul Se-adapă un cerb într-o băltoacă Dar pe ascuns câte o privire-mi trimite, Ar vrea să-mi spună că îi pare rău, Dar nu are cuvinte. Greșește mintea Văzând cum gheața se topește fără glas Lângă un foc mereu întărâtat cu țipăt Te aseamăn unui luceafăr Și vreau să cred că nu m-ai uitat. Confundându-te cu altceva Din visteria inimii am scos un ban Sângerează și are ceva desenat nedeslușit Pe față, cred, iubirea mea, Iar spatele-i un Cupidon ce săgetează Ce doar eu știu. Dar tot se-nchide acum în mine Și doar de vei vinde cheia Va mai putea cineva să renască în viitor Tot ce a fost cu tine de neuitat Iubita mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate