agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-11-15 | |
Singur pe lume
-------------------- PaDaS A fost cândva o dragoste, de! A fost atunci un tânăr sfânt, Ce-a adus iubire pe Pamant Dar fata prea oarbă ,nu vede Si prea necredincioasă ,nu crede L-a chinuit si sufletu' i-a lovit Până când tânărul a cedat si sorții viața a lăsat. Tânărul sfânt iubea mult fata Si cu a lui ultimă suflare se ruga: -Doamne, dă-mi o altă soartă! Însă privind înapoi cu disperare Vede speranța lui cum moare Si vieții jura răzbunare. Răul cu Binele se întâlnește Si un demon la suflet îi poposește, Pe tânărul sfânt îl înconjoară El grăiește că vrea să moară Sau măcar durerea să dispară, La care Binele o uitare-i oferă Si-i cere o viața mai pura; Iar Răul o dragoste-i dă; Un trup , o frumusețe ,un suflet?...fără. Dar tânărul nechibzuit , Căci dragostea la cap i s-a suit, Credea-n dragoste , credea intr-un ,,înapoi'' Credea că va exista un AMÂNDOI. Zi de zi ,tânărul tot mai deprimat, Găsește un loc , puțin mai luminat, Si la oferta se gândi ,cu un gând întunecat. Oferta părea un început, Părea o șansă ce n-a trecut Era un strigăt, o rază de speranță, Și așa s-a întâmplat ca el sa creadă, Si lumina dragostei s-o vadă. Cupidon, iubire in inima lui a plasat, O inima ce crede ca a iubi nu-i păcat Fiindcă de D-zeu e lăsat Dar ignora rațiunea ce a mai rămas Căci inima iubește cu credința, O iubește, iubește doar o ființa, Iar totu-i nimic, ......nimic ,nimic, nimic..... Presat de incertitudine ,de un ,,dar'', Presat de-al vieții crud amar, De cruda si singura singurătate Dă dorinței întâietate Si oferta Rău-lui acceptă; Ca amarul să dispară Vraja pasiunii să apară, Și totul să fie un extaz Cum pe lume, nu a existat caz. Răul la a lui ascultare, Dă drumul ființei îngrozitoare Ce pe tânăr fascinează Si privirea-i fixează, Spre o iubire , ce durere vizează, Dar iubirea-i mult prea mare Ca să vadă trupul ce suflet n-are. Iubirea unei fecioare o simte-n vânt O cheamă , o roagă , o cere din mormânt, E tot mai fericit , o va întâlni pe CEA, E sufletu' ce va reîntâlni iubirea E zâmbetul ce apărea, E șansa ce viața prindea ...dar nu-i decât un ,,părea'' și se scrie …iubea, iubea ,iubea ….. Dar tot ceea ce-auzea, Si tot ceea ce vedea, Era exact ce sufletu-și dorea; Era fericirea ce râvnea Era culoarea vieții ce apărea, Dar totuși nimic nu simțea Era ea, dar parcă dormea, Era ea cu a viată uitată, Era trupul cu răsuflarea plecată, Era ea ,dar era moartă. Prin ochii tânărului se-arătau, Anii din viața-ntunecată, Vedea durere, râuri de lacrimi Mii de vieți cu mii de sorți. S-a privit din nou pe sine Era un tânăr mort, Un mort nebun cu ochi de sfânt Un om ce nu-nvie din mormânt; Atunci și-a înțeles menirea, Trebuie sa schimbe iubirea Sa facă asta? ,in viața asta dura, Ca mii de lacrimi să dispară, Pentru ca uscatul râs să apară. Dar de ce atâta deznădejde? Când totu-l cucerește Când tutu-i un cer senin E o durere ,dar fără chin E o boală , o e pată de rugină, Ce din suflet tot macină. Si pleca tânărul în căutare În căutarea unei Done În vis îl auzi plângând Căci de iubire-i este dor, Si nu mai poate fără amor Striga la Cel în cer suit Spune într-una :Vreau să uit. Rugămintea tânărului e tot mai tare, Pare că vine din durere, e copleșitoare E vie , plină și apăsătoare Ce cu greu se stinge, Ce a lui soartă atinge Și sus parcă nu ar mai ajunge, Un mesager sosi, calea să arate, Ce nu știi dacă-i vis sau realitate, Nu are decât mesaje ,citate; ,,Din descrierea iubirii'', evadate: ,,E greu să taci când sufletul te doare Dar totuși suferind e mult mai bine Că n-auzi vorbe dulci amețitoare Ce te-ncălzesc si nu sunt pentru tine'' Tânărul e dezorientat Până acum iubirea a cântat, Acum totu-i neclar Oare e mai bine? Căci nu are decât o inimă, ...sau câte? Si nu poate uita că acolo departe , Că el este un suflet ce iubește, Că din zi și noapte face parte, Si tot la fecioară se gândește, Căci dacă prin somn dispare Prin inima tot timpul apare Totu-i o veșnicie cu hotare; Atunci el doarme , uneori chiar moare Si se întreabă: De ce n-ar exista mai multe INIMI? Ca ziua să nu-l prindă plângând, Se trezi cu acel gând, Ce vine de la Cel îndurător Și-i spune să caute acel dor. Tot ce știe e să dea uitării Să caute și să-și creeze idealuri, Căci atunci când barca cugetării Va opri ,el o noua viața va dori, Nu vor mai fi lumânări aprinse, Nu vor mai fi amintiri , vise Decât un film cu poze stinse. Tânărul pare vindecat, Lumea-i un colt din rai furat Pare ca liniștea și-a găsit, E ziua si pare că s-a dus, Urmează noaptea la apus, Dar tânărul nostru plânge. Plânge , acum ,decât se retrage, În albul zilei negre ce pare, Pare că-i o închisoare Căci el nimic nu mai cunoaște, Căci a iubit si acum nu mai iubește, Căci a simțit si acum nu mai simte, Acum plânge, dar nu mai știe ce! Căci Răul a stins durerea dulce; Si sufletu-l dă nopții plimbare Căci a avut si acum nu mai are. Tot ce-i rămâne e a recunoaște Că dragostea-i mai tare, Că nu se schimbă si nu se cere E ceea ce vine de la naștere, E însuși viața ,e renaștere E tot ceea ce-i cunoaștere, E tot ce e frumos ,e dorire E acțiune dragoste-ura, o îmbrățișare, E actul ce duce la înființare E plăcere fără urmare. Acum cere o imagine A frumoasei Done Sta si se întreabă: - Oara așa de mult am iubit? Încât din dragoste n-am mai iubit ! Încât din dragoste n-am mai știut Că trăim să iubim și să dorim, Ca viata e tot ce e sentiment, Căci clipa nu-i decât un prezent, Iar amintirile dau vieții curent Căci fără ele totul ar fi lent. Tânărul o duce și mai rău, Căci pe a lui viața s-a scris: ,,Cu părere de rău'' Al lui suflet l-a vândut, Amintirile le-a pierdut, Nu-i rămâne decât viața; Care viața? ...nu mai există. Viața la nivelul lui era amintirea, Era speranța pe care tot o cerea, Dar nu a mai rămas decât un gol, Ce ține de la pol la pol . Ce sfânt era la început! Acum nici viața n-o poate rosti, Acum nu-i decât un mut, Ce n-a vorbit, ce n-a trăit ...decât a murit , decât a murit. În negrul nopții , stă tânărul, Fără nopți , fără zile, fără Dona Totu-i doar o schimbare de lumină, E o vecie ce vrea să se termine Dar timpul trece alene În care numai agonia tine, Restu-i trecător, e lene, E ceva mort ,dar e viu E nimic ,e pustiu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate