într-un târziu copacii nu mai au lumină
și nici în pliscuri frunze nu mai au
mă strigă un cocor de când eram copil
să-i dau penajul, zborul înapoi să-i dau

e-o țară caldă, undeva, departe…
și e târziu și eu n-am mai ajuns
mă strigă un cocor nebun a moarte
cu ciocul clipei care m-a străpuns

c-o aripă de gheață mă târăsc pe cer
de neputință mi s-au zdrențuit genunchii
mă strigă un cocor nebun de fier
și-o aripă îmi sfârtecă rărunchii

și-ntr-un târziu lumină nu mai am
nici între coaste nu mai am ființă
mă strigă un cocor de când eram copil
să îi răspund îmi e cu neputință…