agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-20 | |
inima mea e mai bătrână decât mine;
ea nu s-a născut o dată cu frica halucinantă de vise cu foamea ritualică, setea sau cu plăcerile cărnii omul de Cromagnon picta cornute rotunde ca sânii de piatră ai femelei tuturor vânătorilor cu suliță de oase – încă nu fusese violată prima femeie, totul era rut, vremea în care carnea și sângele și chipurile erau redistribuite celor care încă nu semănau cu nimeni prima femeie maltratată a fost femeia încătușată de constituție, femeia cu celule de doamnă și cu nuri de prostituată, femeia care nu creștea mai repede copilul trimițând masculul în brațele celei sterpe sau care nu urma să nască aproape astăzi obișnuința a dat sexului aură de necesitate – la gura cavernei viteazul veghează înarmat cu o ghioagă focul veșnic al vieții îmi era lene în dimineața în care am oferit femelei mirosind a meduze brățări răsucite din vene de tigru și cozi de păun – n-am mai luptat pentru împerechere, nu mi-am mai risipit energia decât pentru leoaica roșcată cu gheara ascunsă sub sân am țipat la atingerea sfârcului și am zgâriat pereții cavernei – carnea cornutelor de piatră rupându-mi unghiile învinețite să legiferăm nașterile! au strigat luptătorii care nu ademeneau femeia să îl dăm pradă fiarelor pe cel care nu are acordul nostru pentru rut altfel vom pierde pruncii care nu au nevoie de iubire, ci numai de sex pentru a duce mai departe neamul nostru nevolnic între viețuitoare în urmă, au închis femelele cu o poartă de aur cu drugi spiralați să păzească vânatul și pieile și oasele și balele brutelor descătușate care simțind moartea din suflet loveau femeile în timpul împerecherii sfâșiau cu unghiile și cu dinții cornute în piatra trupului nevinovat al femeii încă necetățeană, încă neprostituată, încă nedoamnă inima mea e mai bătrână decât mine: o cavernă pictată – ca frica halucinantă de vise ca foamea ritualică, setea sau ca plăcerile cărnii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate