Tu n-ai văzut de mi-au plecat sau nu cocorii,
Poate nu știi de ce mă vrei placid,
Sub soarele tău subiectiv impui culorii
Cum să îmbrace-un adevăr hibrid.

Imaginea, prieten, oricum nu diferă
De-ai ochii verzi, albaștri sau căprui,
Deși prin filtru-ți mă transpui în altă sferă,
În care m-ai și agățat de-un cui.

De vrei, cutreieră-mă pe o altă hartă,
Învăluie-mă-n recile-ți simțiri,
Redu-mi și tempo-ul dacă-mi vezi oala spartă,
De eu nu pot să încleștez trăiri.

Deși înalți premise-n rangul de concluzii
Și nu vreau ca și tine să înot,
Nu mă uita în violetele-ți explozii,
Cu soarele tău subiectiv cu tot.