Pe un ecran, în minte se perindă
Crâmpeie de simțire și-ntrebare.
Trec defilând cu falduri temătoare
Sau dau năvală furtunos în tindă.

O scenă e cu patosul ce doare,
Într-alta viciul vrea să mă cuprindă.
Apare și dorința să întindă
Urzeli, porniri și spaime trecătoare.

Grețoasa ură prinde să îndemne,
Iar năzuința are dinți de fier.
Sunt toate când smerite, când solemne.

Distrug, compun, frământă, dau și cer.
Ce colcăială de trăiri și semne !
Dar unde sunt, în toate câte pier ?