Îmbrățișez coloanele
de marmură cu
presimțiri de zbor
care trasează linii frânte
dinspre mine
către aripile dantelate de cocor
și mă trezesc dansând
cu monograma vârfului de deget
pe ziduri sincere de alabastru
în murmurul de iarbă-neagră
al fântânilor nesăpate
de nimeni niciodată,
pe drumeagul luminii
unde mi se-aprind
întotdeauna ochii.
De aceea
cu sabia vieții
în teaca de sticlă
îngenunchez-șiroaie
la picioarele munților albaștri.