Beau o gură din sufletul apei
din adânc de izvor
într-un trup de sticlă
cu șerpuirea încremenită-n
culoare.

Un gând sticlos
și-un gând de apă
trec prin mine
învăluindu-mă într-o desfătare
în care pot simți mirosul brazilor
în voci de păsări
și așa dintr-o dată
mă apuc de grădinărit...
plivesc stratul complexelor
de dreptul de a fi
și-nmulțesc cu mine însămi
gândurile ce au prinse la urechi cireșe
de mai...
Înforesc înaripată aduc la forma
răsăritului
lumea exterioară
educată de lumea interioară.

Beau o gură din sufletul apei
dintr-un trup de sticlă
învățând să trăiesc în armonie
cu mirosul brazilor
din voci de păsări...