mai mereu timpul disponibil era
cu autoservire
la două intrări o ieșire
la două ieșiri sentiment încolțit
așteptarea se maturiza greu
pe la colțuri
și uneori murea
indiscutabil
vina o purta primăvara
întîrziată
cu zîmbetul pe buze
de fapt
nu așteptam
pe nimeni
poate de aceea
se nășteau
intr-o inspirație
pui roșii cu măsele de oțel
la un sîn așteptarea încă se mai alăpta
între două ferestre
din cercuri de apă
foc picurînd
într-o rădăcină