agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-12 | |
Ai pus umbrele de sticla sa ma pandeasca,
Stai cu umerii alarmati, aplecat peste zilele noastre obisnuite, Sa brazdezi adevarul cu ciocolata amaruie Sa o manance batranii si sa-l inghita nemestecat Stau la masa tacerii si asurzesc De decorul in mi bemol pe care il asezi La distanta de pi r patrat Departe de mine, in mine, te-ai asezat! "Porter", un verb enigmatic si fetal, iti place Sa te duc usor si sa te scap in malul De langa autostrada nemuririi. O sa pastrez tainele tale ascutite, ciobite, pestilentiale Ca niste portocale uitate pe marginea verii, Sa te intorci cand oi vrea, o sa-ti restitui visele, Sa le cauti cu harta, pe vitraliile bisericii botezului, Pe gemurile magazinelor cu paine calda si urmele de zapada ale bunicilor si mamelor, scrijelite pe palmele desantate Ale cersetorilor din copilarie si pe dintii ontici Ai cainilor comunitari imbatraniti o data cu noi. Nu ma mai gasesti oricum Eu nu mai sunt demult atent, ascult muzica la maxim Probez chipuri sfasiate sa vad daca mi se potrivesc, Ah, uite unul pe umarul meu, lasa-ma sa mai cotrobaiesc putin Poate gasesc si muschiul uimirii, imi trebuie sa stii! Cu gesturi obscene o sa-l asez langa abductori Te asezi la calculator, astepti sa plonjezi Pe apeductele on-line. Nu vezi cum sangele imi napadeste ochii, Si-ntind o mana spre tine peste oceanul dintre noi. Ma asez pe o amintire si vaslesc cu ochii la cerul care se despica Iar stele de platina trag cortina de praf stelar, care se aseaza usor, usor, peste paharele pe care le-am uitat pe masa, La ultimul nostru festin de imbratisari si uitari. Exista un centru imaginar al lumii! Poate esti tu, poate sunt eu, poate ne cautam centralitatea Precum dervisii ce deseneaza ecuatii cu picioarele Ma-ntreb de unde viciul asta al nemuririi, Si marea suferinta a intimitatii,! De suferim prea mult de ea, Nu stiu, sa mai bat cu picioarele la usa ta, Sa ma intreb , sa te intreb, sa te blestem In prima zi de vara cand toate vor sa se schimbe mai putin tu. Imi trag plapuma peste cap sa nu-mi vezi febra Sa nu vezi cum ma canibalizez, mi-e frica Poate iti place, te-asezi in primul rand si asezi cu grija Cutia cu popcorn si Coca -cola langa tine, sa nu pierzi nimic Din spectacolul autosfasierii. „- Bravo, bravo, stimati spectatori, iata omul care se intoarce pe dos!” Ma uit, nu vad nimic, lumina isi infige tantaculele taioase. Imi scrijeleste pe retina cuvinte de incurajare Parca vin din trecutul alungat de spaime si invinuiri impodobite cu picaturi mici de vapori de lapte ......ce voce......!ce atingeri...!ce mirosuri......!.ce ocean......! "...haide, ridica-te mergi, exploreaza lumea.. ...treci la masa, nu ma supara..... ...Vino sa te imbratisez, lasa ca-ti trece... ...Te iubesc puiul meu...!" Ma intorc la orgia mea de pamant si mate, Mi-ar trebui un orologiu, nu mai stiu cat e ceasul Si nu stiu daca-mi pasa, Doar tu m-aduni de pe caldaramul fierbinte, de pe scena de smoala M-asezi doar cand vrei tu in mozaicul de venin al patului In care dormim si ne iubim natang si decadent Imi asezi capul pe pieptul tau fierbine desenat cu creta Si colorat cu coji de nectarine si portocale si impreuna facem un triplu salt Alchimic. ............................................................ Mai stau o zi. Poate ca maine Ma alinti dinnou ...Te iubesc puiul meu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate