cateva nopti, vesnice toate,
chemarea era lan de grau verde pe buze.

copilul, cerul captiv ochiului sau,
in camera goala m-a oprit din otrava unui zambet.

stau la taifas nebunii prin timpanele mele
fara sa-ti inteleaga tristetea, colivie.

prin mainile crescute din genunchi
urca seva din care se hranesc enorme pasarile,

o stea imi va plesni privirea in doua stele,
mi-e clipa cand rotund s-a albit curcubeul.

simt cum dincolo moare un om