întrezărim când umblăm prin pădurile de oameni
Flăcari căzute-n ei ca două aripi rupte
Fără de nimburi se lasă-n pământuri nepătrunse de soare
Să facă strigătelor culcuș de jelit
Acelora care povești n-au la capul cui spune
Plăpânzi și dincolo de orice mirare
Ne-ntreabă dacă avem la noi chibriturile din întâmplare