agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-03 | |
în piatra dimineților îmbătrânite seară
un pui de om pe sine om mare se cară călare voi intra-n cetate tresar în somn un cal ne desparte jilav e totul ca-ntr-o zi de târg poate că nu există nici un burg mă regăsesc în pântec și mă tem de sângele ce se-nchegase între noi căruțele se divizau din doi în doi sub coviltir de piele copite de cai și copite de boi sau poate peștii își iau mersul înapoi lepădându-și în mâl solzii de miere în largi rotiri de apă și tăcere un pui de om a uguit în mine cai de cer cu râsete de ploaie spărgându-mi tâmpla inima s-a-nfiorat în flori de vâlvătaie îndepărtam din stâncă piatra unui chip pe care soarele mi-l oglindea în astre rupeam tăiam și poate nu mă îndoiam că sunt departe încă prea departe mă prelungeam în trupuri ce mă-nstrăinau cu dinții mei de ferăstrău tăiam o lume mușcam în gânduri în rânduri în scânduri sufletul înălța munți de rășină și rumeguș mi-ai căzut un ochi de înger peste gleznă și umbra mea șchioapătă umbra nimănui îngerii sunt trepte de spinare îmi spui nu te aud de uimire că există scorburi nu te poți îndoi cum poți tăia cum poți rupe trupul unei găuri pe care ai cărat-o în suflet zâmbești sfios cu stelele căzute într-o parte tresari te visezi călare intrând în cetate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate