Materie e mâna ta,
Și moartă fără tine.
Ești chip cioplit,
Sau trup de fildeș,
Ești doar praf și țărână.

Și-ți plânge inima,
Căci știi,lumina se arată,
Doar celor morți,
Și că cei vii,
Sortiți prin chin să piară
Trăiesc doar pentru a umbri
Un loc pe o machetă.

Și merg ca oile în cerc,
Aleargă să ajungă,
Pe piscul cel mai însorit,
Și-aleargă-așa într-un abis
Pe-un petec de pământ încins.

Da suntem morti de dinainte!