agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-12 | |
cântecul este sufletul creatorilor
născuți pântecul armoniei jucându-se cu sine cel-veșnic-singur este numele lui primordial răzvrătindu-se egoistei încremenirii materne el trece prin joc în-afara-jocului mâini de copii-lumină încremeniți constelații universurile umbresc ascunzătorile haosului în care timpul tace cast de-a v-ați ascunselea cuvântul a născut toate despărțirile este viu doar ceea ce este pururea imperfect neîntregitul se caută în niciodată-de-găsitul nimeni și nimic se ascunde în sufletul său creatorii aruncă pietre în întuneric bezna fecundează cercurile de zei de animale de plante și astrele unde viețuiesc jumătățile omului-piatră care se joacă din cerc în cerc din care cerc în care cerc nefericitule neaflându-ți natura plângi și plânsul te năruie e primăvară a înmugurit moartea găuri negre din lira cometelor își leapădă bocetul praful cel-ce-și-a-părăsit-ascunzătoarea aleargă din taină în taină deșirând cerurile cine îl vede nu-și mai ascunde fața în ziduri pășește în joacă raza-dintre-cercuri-plimbate cântecul aprinde clipa de lumină nu te teme ne-am născut văzători de nimic culorile sunt ploi care ne învelesc părintește celui-veșnic-singur iarna încremenirii oarbe nu merită să te faci alpinist și nici atât călăuză pentru a-ți răpi hoitul din genunea singurătății agățat de șerpi de liane de păsări sau de femei ca de o scară a soarelui-răsare mâine de piatră lumina ne arată așa cum suntem – mizerabili: mincinoși lași ipocriți hoți violatori criminali înfumurați și – proști fiind – cu o bună părere despre aceia care suntem în visul nostru urât uitându-mă în oglindă simt un gol în stomac și totuși sunt om și totuși nu sunt nici eu altul soarele mă-sii de chipuri și de asemănări rele nu avem nici un câștig suntem așa din plăcere de ce aș escalada neasigurat colții nimicniciei pe creastă nu este nici un împărat – a zburat pe un alt munte și poate nu există nici creastă ci numai o scară de leșuri a celor buni și naivi aprindeți lianele făclie a ochilor fără de soare nu fugiți ca lighioanele văgăunile nu se aprind numai cine se prinde de funia vie a răzvrătirii va lăsa în urmă drumul care nu va mai fi altuia iată inima ta ninge cu porumbei bine-cuvântați curcubeul are trup de femeie oftează icoanele te amețește aroma vinului fiert urcând prin vene la creierul care s-a dezghiocat într-o nucă de aur de-acum poți spune că zeci de ani ai fost mort în văgăună nu e nevoie alpinist și nici călăuză să te faci – chemarea nu vine din hrube mizere doar focul îți arde palmele tălpile și pântecul teme-te de zei chiar și când îți dăruiesc focul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate