Cai de aur pasc ceața
Pe-o astrală coroană,
Înspre moartea-ți cu viață
Mă deschid ca o rană.

Uite-așa, ca și tine
Stau și eu într-o casă,
Și la rău și la bine
Cu-a mea umbră la masă.

Ca și tine cu sete
Sorb cu gura văzduhul,
Din perete-n perete
Mi se zbuciumă duhul.

La un dor mai aparte
Va sări peste minte,
Mă va duce departe,
Mă va curge-n cuvinte.

Fi-voi tot mai adese
Ca și tine idee,
Și mai pe înțelese,
Decât poate-o femeie.

Căci din ochiul de tină
Pîn-la steaua-ți sclipindă
Sunt un plîns de lumină
În a mării oglindă.