Căzusem în real
Și mi-era frig,
Nici urmă de munte
Pe care să îl strig.
Prea multe smârcuri,
Liane asaltate de papagali,
Zile cleioase,
Cenușa căzută de pe oase,
Emisfere cu gând șchiop,
Sămânța nu mai naște
Tulpină deloc.
Nu venisem aici
Doar ca să mă joc.
Crezusem în real
Și mi-era sete
De norul pictat
Pe boltă-n perete.
Când totul părea
Înecat și târziu,
Am găsit un cuvânt
În regnul cel viu.