Lacrimi… atât de multe
Încât în râuri se adună
Purtând pe valuri
Chipul tău de zână bună…

Tristețe… atât a mai rămas
Din tot ce-a fost
Din ce-am trăit cândva
Acum mai am doar amintirea…

Privesc cu drag la clipele de-atunci
Mi-amintesc săruturile tale dulci
Mi-amintesc cum m-ai întrebat
De poți să plângi…

Poate e mai bine așa
Fiecare cu viața sa
Poate că într-o zi
La mine tu vei reveni…

Și atunci te voi privi cu ochii reci
Și îți voi aminti că tu ai fost
Cea care ai ales să pleci…

Acum e prea târziu…
Cuvintele-mi sunt grele și seci,
Te voi privi mereu
Cu ochii goi și reci!