agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-15 | |
Copilul este o făclie dulce, veșnic luminată
Cu pașii lui și soarele se dă mai la o parte. El știe că, venind aici, în lumea cea pierdută, Va trebui, trudind cu greu al vieții rost să-l afle Că nu-i ușor să crezi mereu în povestea fericită Un vis tinzând la infinit, veghere și durere. În lumea viselor urcând, un somn îl înconjoară Iar noaptea, ceresc hotar, o stea îi strălucește: Un înger sfânt veghează lin asupra lui cu milă Cerând doar dragoste de sus, speranță și tărie… Alți îngeri din cer venind somnul și ei îi veghează Căci știu că-i un copil bun ce mult are să plângă. Și primul strigăt, primul pas îl cheamă chiar luptă Dar, neștiind ce îl așteaptă tresaltă iar și râde Se uită vioi la mama lui, ce bucurie-n casă! Și ochii mamei lăcrimând și ei a fericire, Iubind cu dor nemărginit copilul și-l sărută Rugăciunea este un cuvânt, în viitor să spere. Nu ar vrea nicicând, cu nici un preț să-l lase în neștire Că doar îl iubește mult cum nu a iubit vreodată Căldura pieptului veghind, emoția o ține… Dar, ar putea, umblând prin lume să renunțe și o mamă? Atunci cine iar mai spune cuvântul cel mai dulce? Și cui iar mai păsa de micuțul ei în viață? Dar tot a renunțat apoi, de ce nici ea nu știe, Și vrea să-l uite zi de zi, negând că este mamă… Cuvântul dulce pe pământ, de acum, nu o să-i fie Ci l-a lăsat pe fiul ei plecând în lumea largă… Nu s-a uitat înapoi deloc și ochii să-i înghețe Un suflet gol și de nimic începe ea să aibă… Copilul rămâne singur, uitat de a sa mămică Și crede, pe moment, acum, că totul este bine… „Dar unde este mama mea?’’, gândii și el pe urmă; Plângând într-un răsunet lung, suspină de durere, Exclamând spre infinit, un junghi parcă-l sugrumă: „De ce nu este lângă mine să râdem împreună?’’.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate