agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3340 .



Somn paradoxal
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [thais ]

2004-08-16  |     | 



Rochiile de argint dansează în ritm de săbii
ca-ntr-un ritual al morții gata să se-ntâmple
Bărbații se uită sub ele nu văd nimic
uimiți se întorc la casele alungite

...nu uita când pleci să iei fotografia alb-negru
poza noastră în care îți făceam cu mâna

Îmi spuneai că acolo stă o pasăre uriașă cu gheare de onix
că gestul a fost cândva prin zilele noastre și atât
Tu erai într-unul din acele ouă negre
pregatit să ieși cu ochii ca două boabe de amărăciune
Și mă-ndemnai să fug până nu se face frig în cutia noastră de sticlă
până nu-ți amintești povestea idioată cu fata tristă -
el o aruncase de pe ultima treaptă a întâmplării
Lumea adunată într-o baltă de lacrimi la fel de curioasă
cum eram eu uneori când mă duceam la ultima filă a cărții
să văd care dintre cei doi a rămas în viată
și cum își îmbracă celălalt singurătatea în haine de lună
cum se izbește ca un prefăcut de dunga parfumului
face dragoste cu nimeni apoi pleacă în trupul unui șarpe batrân de noapte
Pentru că nici măcar nebunia nu împarte o bucată de vreme cu el

Oamenii smulgeau penele tăbăcite
să cadă peste ele sărutul
ca un trăsnet spart în solul arid

Pe urmă fata începuse un cântec fără noimă
eu nu sunt femeia cu privirea aspră ca de pământ
am ochii negri n-ai înțeles de ce așa
țiganii aceia se ceartă din dragoste amplifică totul
copiii plâng
ei nu cresc

se luminează miroase a mir
cineva mă strigă pe alt nume
trebuie să ard lumina ca și cum aș pune
capăt capătului

nu sunt prințese nici rochii
un sunet ascuțit crapă zorii

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!