N-as putea dormi sub cofragul noptii.
Stele cazatoare ar fi graiul sortii.
Dulcea leneveala unde stau netotii.
Aripa de drac ce e sotul mortii.

Frunza-liliac sa mi te despice,
Picurii, de seva sa mi te usuce,
Unul este viata care se traduce
Intr-un cantec negru care mi te duce.

Pricolici de minte, noaptea ma dezminte,
Cand pasesc usor, fin, printre morminte,
Ale vietii dragi ce nu se mai simte
In puterea luptei fara de vesminte.

Si atunci revin sub cofragul noptii
Ca sa-mi aflu pacea,langa usa mortii.
Voi ranji intocmai cum ranjesc netotii,
Ouale sesparg cum rasufla sortii...