s-a auzit doar un alt
tipat
scurt...
sau
o alta poezie...
e doar chestiune discutabila
in acest...
ritual netulburat
ajuns la
limanul verii

o izbanda prin iubire credinta si arta...
ce poarta nume colorat de galbene stele
imbraca o haina noua-pentru Zeo Ni

se discuta subiecte de...fe(C)te
care tradeaza o
frustrare de idoli

lui TOM
ii apar
sunete in microcosmosul jumatatii de pahar

aflam cu
regret
ca
viata e un soare ce apune-n zori
iar noaptea dispare
lasandu-ne doar
lumina din lumina

damnatul
bellu-
amurg
amagind
clipe
la
usa dincolo de care batranul NI Zeo nu a privit niciodata

liniste in transee!
eu
va citesc
scrisoarea a 33-a
iar
cavorka
va ideplini misiunea-
cerinta de a fi actor
intru satisfacerea avidului de agonie

unirea comunitatilor umane
se va materializa intr-un...
sarut printr fisuri de cub greu
de ziua ta!

tipatul femeii de sticla albastra in turn
nu este de fapt decat un
sentiment sfasiat in tertine
nu mai e doar un pachet de
gesturi intamplatore
pe un
culoar...

recunosc ca
am furat soarele
ptr o clipa,
ca sa va pot spune
despre receptia lui Brecht in Romania

toti creatorii agoniei
se bucura de un
test pozitiv
la modelarea eu-lui din noi

Gitano
monstruosul romanitc
imbracat dezbracat
se intreaba
¨ce pot face eu?¨
cu o realitate

primul text trimis
de
nu stiu cine
contine o intreaga
metamorfoza
in care
valizele plang
dupa un
manual de defloare

noriel
face confesiuni despre sine:
¨sunt urat.sunt prost,si plicticos¨
dar
minciuna frunzei
vine ca un
scancet de bucurie:
¨imi placi!¨

lumea si azi
plange
singuratate perchezitionata la tot pasul
asteptand lovitura,
fiind
aproape, atat de aproape
de plajele inimii...

azi
am vorbit putin
cu cine n-as fi crezut ca-l pot numi chiar eu
am vorbit
cu
sfintii de la colturi
ca de la femeie la femeie
despre fontana din trevi

ma intreb oare
a cata vara?
este aceasta care vine doar in fragmente de soare
si descopar ca sunt
doar un fulg de zapada care incerca sa-ti mangaie fata
cu riscul de a muri.

va recit acum din
sonetul prabusirii...
este un
cantec pentru ceea ce n-am fost
intr-o
o clipa cat o viata
este
amintirea vesnic uitata
e intr-un fel
delapidare
si
drumul pana la un timbru de scrisoare

ma gandesc ca
umilinta
vine
de pe vremea in care iubeam
prezent la
colocviul valurilor
eu pasare
in jurul ei era iarna
eram pelerinii adancurilor
pe corabia sperantei
o invesmantam cu
epopeea(iliada si odiseea)
si o inveleam cu o
blana de lup
iubire pierduta...
ganduri
prea aproape
de o luna amara

acum...
iubeste-ma !
tu !
nenumita
cu sapte batai de inima cat o saptamana de patimi
fi-mi
unica
indeterminare
nocturna
si
solutia vietii
nu ma lasa
cu aripile retezate
printre pixeli cu biti in crestere
sa aud doar ...
tipatul femeii de sticla albastra in turn
care isi face de data asta
un autoportret cu chibrituri

ai ingaduinta!