într-o dimineață oarecare
după alte câteva mii de secunde
aerul acid și-a lepădat pielea galbenă
timpul dintr-o anumită formă comună
își caută timid poeții dispăruți

după această călătorie
ne vom naște din nou într-o altă liniște
copacii acvatici din nopți fără nume
vor pluti pe retina fluctuantă a amintirii
departe de somn

dincolo de toate acestea
plecările cuvenite mai schițează prezențe
în urma noastră fiind încă ne rugăm să mai plouă
să plouă ca într-o viață pe care n-o recunoaștem
din mijlocul instantaneului neclar