...Se zice ca atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat...trebuie sa-l lasi sa plece...
...Se mai zice ca atunci cand iubesti pe cineva...trebuie sa lupti si sa faci tot ce-ti sta in putere ca sa-l ai langa tine...
...Se zice ca nu realizezi cat de mult iubesti pe cineva decat atunci cand il pierzi....
...se zice...te iubesc si ....atat. se zice...se zice...se zice.
Dar oare reusesti printr-un simplu “TE IUBESC” sa exprimi tot ce simti, ce vrei, ce iti doresti, tot ce inseamna pt tine, tot ce ai, tot ce dai, tot ce poti?
e oare de ajuns un simplu “TE IUBESC” ca sa iubesti pe cineva?
A devenit oare acest “TE IUBESC” un cliseu, un fel de salut sau o replica necesara intr-o relatie ca ea sa functioneze? Oare acest “te iubesc” tine loc de “noapte buna”, “mi-e foame”, “ca mai faci”, “cum te simti”,”imi placi”...etc...
Oare acest “te iubesc” s-a uzat atat de mult incat s-a pierdut....a disparut...si a fost reintrodus in vocabular de frica sa nu devenim egoisti? Oare acest te iubesc evidentiaza ridiculozitatea si prostia, lipsa de imaginatie si nesiguranta, frica si plictiseala, indiferenta?
Mai exista oameni care folosesc acest “te iubesc” cu sensul lui initial?
Mai exista “TE IUBESC”?
Unde a disparut te iubesc-ul meu, cel pe care-l sopteam ,pe care ma temeam sa-l rostesc, care-mi inrosea obrajii si ma purta departe de tot ce inseamna absurd, ridicol si normal...intr-o lume a mea... acel “te iubesc” care era al meu si doar al meu, pe care-l spuneam din placere si nu din obligatie? Unde a disparut? La cine a ramas oare? A meritat sa-l pierd?