agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-02 | | Era timp de primăvară în ființa mea… bizară Și pleznindu-mă cu aripa zbura clipa cea hoinară Când întâlnindu -te ai prins fără să știu Inima mea pe drumul arămiu . Peste fața lumii pale, pe aleea de sub nor – Îngerii veneau și demoni să ne ia în lumea lor . Noi cu ochii petrecându-i către navele din cer Rămâneam cu duse gânduri pe-al neliniștilor ger . Îmbrăcați precum strămoșii ce-au făcut picturi rupestre Către codrul rupt din colțul unei pagini de poveste Noi ne-am dus în prag de seară Când ningea în plină vară . Ningea cu potcoave albastre și foarte grele Prin orele, prin clipele tale și-a mele Rănindu-ne din cap până-n călcâie Carnea care încordându -se devenea aurie . Și eliberând iar iarba de metalica zăpadă Stropi de sânge picurat-a pasărea căzută pradă. Prin poieni cu botul fraged, îndemna o căprioară Puiul tânăr ca să guste firul ierbii întâia oară . Curcubeu cu sfinte aripi ridicatu-sa din noi Chiar din sufletele noastre, de pe trupurile moi Iar acesta sus pe boltă toate stelele le-mpacă Cu planeta mea opacă . Noi când am ieșit din apa–veșnic noilor fiori Am plutit pe scutul lumii –scut din dragoste și zori. Scut din care pot să treacă într-al iadurilor foc Toți acei ce nu au minte și acei ce n-au noroc .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate