Se face frig, nespus, frig galben și doborâtor de simțuri inutile.
Rămânem numai goi și ne acoperim cu gene trupurile încovoiate
ar sângele, încă cald,
mustește precum vinul în hambare.
Nici ochiul nu se mai deschide, vedem gerul frunzărindu-ne părul albastru
și sfârșindu-și pe fața noastră un zâmbet amar.
Nimic nu prevestește colțul stâng al lunii în declin.
Rămânem numai goi și ne acoperim cu gene trupurile încovoiate.