Găsesc doar ceea ce iau cu mine,
dintre toate cîte sînt ale mele
doar ea, Rheea, ascunde în coșul de papură
două pîini.

E un inel cu o piatră care se fărîmițează strat cu strat.
Nu-mi dă nimeni voie să-l ating, mi se pare că trec prea ușor
cu degetele
prin pojghița subțire de pe rană.

E piatra din care țîșnește sîngele,
ce altceva poate să mai trăiască
după ce a năpădit atîția oameni vii.
E mirosul de mort ce intră încet în pîini.