agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-03 | |
De ce copacii înnoptează
cu frunzele înspre amiază Și peste ochii tăi coboară, cuminți, din ploile de toamnă Tristeți de păsări călătoare, ce astăzi nu mai pot să zboare Plângând în roșu trandafirii, dând farmec efemer iubirii ? Cum clipe trecătoare se adună și se revarsă limpezi în apus de lună În dimineți scaldate de azur cu amintiri țesute dintr-un zâmbet pur Am strâns în împletite arcade de lumină, în armonia formelor divină Un anotimp al viselor neîmplinite, al cântecelor fără de cuvinte . De ce mai caut cu privirea norii , de ce ating mirat coarda viorii Când timpul ne-nfășoară în zadar , în transparente cochilii de chihlimbar ? Purtând în suflet o secretă poartă , ce poate n-o să se deschidă niciodată Ne -acoperim trecutul lin, cu ceață și ne-aruncăm frenetic în abisuri de speranță . Am poposit aici din depărtări pribege și tot în depărtări, prietene, vom merge Purtând în ramul nesfârșit al morții , aceeași clipă a lumii din strălucirea vieții. Secrete încrustate în suflet mă răpun, cuvinte nerostite acum se-ntorc din drum, Eternele baloane de săpun, mă ispitesc din nou : de ce să plec, de ce să mai rămân ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate