mă întorc acolo unde Freud spunea că n-are rost
nu am timp de sfaturi
inconștientă multiplic euri
mutilez spații între acte ratate
punctul își crede umbra
e simplu
un ochi lichid pe față
altul solid pe dos

îmi croșetez viața

s-a încurcat sau
se termină ața?

sunt tentată
să înjur îngerii
pentru că au pesemne
crescătorie de ațe
al naibii de albi
nu fac rateuri
nici fixații

mă dau cu sania de ciudă
peste același nonprezent
o dată eu
o dată tu



vezi moarte cum esti?
mai nebună decât te credeam