Rabindranath Tagore

Sunt dornic sa iti spun cuvintele cele mai adanci pe
care doresc sa ti le spun.
Nu indraznesc - mi-e teama de rasul tau.
Iata de ce-mi rad de mine si fac sa izbucneasca taina
mea in mii de glume.
Nesocotesc chinul meu de teama de a nu mi-l nesocoti
tu.
Sunt dornic sa iti spun cuvintele cele mai simtite -
pe care doresc sa ti le spun
Nu indraznesc - mi-e teama ca nu le vei crede.
Iata de ce le prefac in minciuni si-ti spun prin ele
ceea ce nu gandesc.
Las sa apara durerea mea ca ceva nechibzuit ca nu
cumva s-o iei tu, drept nechibzuinta.
Sunt dornic sa-ti aleg cuvintele cele mai pretioase -
pe care doresc sa ti le spun.
Nu indraznesc - mi-e teama ca nu la fel imi vei
raspunde.
Iata de ce sunt plin de mandrie de asta putere a mea.
Te chinui de teama ca nu vei cunoaste niciodata
chinul.
Sunt dornic sa ma asez - plin de tacere - langa tine.
Nu indraznesc - de teama ca buzele imi vor trada
inima.
Iata de ce vorbesc mult si fara de sir ascunzand taina
inimii mele in asta vorbarie.
Chinui suferinta mea - ca nu cumva sa mi-o chinui tu.
Sunt dornic sa ma departez de tine.
Nu indraznesc - mi-e teama ca vei intrezari lipsa-mi
de curaj.
Si iata de ce vin spre tine cu fruntea sus si cu un
aer nepasator
Privirea chinuitoare a ochilor tai imi atata durerea
in fiecare clipa.