al absenței


Te văd vorbind. Cuvintele cad mute.
De pe rotundul buzei prind să zboare.
Ecoul lor până la mine moare,
Îngemănat trăirilor pierdute.

Rostești un gând. Privirea-mi trecătoare
Schițează-n jur năvalnice volute.
În încăperi de mii de ani știute
Deschide trist fereastra spre uitare.

Mă plimb tăcut prin dimineți străine.
Prin ierburi strânse-n taină dau ocol,
Inspir cenușa poftelor de bine,

Neliniștii ce vine-i dau obol,
Dar cum s-ascult ce-mi spui, ce e cu tine,
Când nu sunt treaz și cugetul mi-e gol ?