Răspunsuri sunt atât de multe
Întrebări, încă pe-atât de multe.
Și din ce ai tu trebuie
Să-ți țeși o piramidă
Care să reziste la cutremure și vânturi;
Multe taine îmi bat la porți
Degeaba ușa e deschisă
Înțelesu-le-s prea mari să-ncapă.
Nu vreau să mă leapăd
De Cuvânt
Cu un dumnezeu de înțelesuri;
De ce, Doamne, atât de tare
Ne-ai osândit pe noi?
Ne-ai dat Adevăruri
Să ne jucăm cu ele
Și-apoi ni le-ai luat
Datorită Celui Dintâi Păcat;
Adevărurile Tale în cuvinte
Toate le-ai îngropat:
Un fir de bob, un capăt de lumină
Înmormântat în infinit.
Nu te-nvinuiesc chiar de nimic
Tu știi pe toate Bine, io-s mic.
Cred că un Om
Dacă în viața-I găsește
Un Adevăr din Dumnezeu zidit,
Acela este un Dumnezeu mai mic.
Așa că lăsați-mă pe mine
Să merg pe poteca ce mi-am sădit;
Am muzică, am cărți, am filme
Am grăunțe de cultură.
Mai lăsați-mi și o iubită
Care mă iubește eminescianește;
Mai vreau un pix plin
Și o foaie goală;
Și-am pornit spre Dumnezeu.
19.08.04