1.

mâini de cruci unghii de oase
morți flămânzi cerșind lumină
scorburi reci de brad îmbracă
rădăcini ce n-or să vină

n-or să vină niciodată
nici groparii scriși în luturi
frământând în palme frânte
bocitoarele de scuturi

coifuri sparte-atârnă-n săbii
urlă vântul suflând fierul
cerșetorii poartă zale
ruginind în ochiuri cerul

e toamna speciei și încă
noi moțăim iarna trecută
visând la viermi înaripați
la îngeri suferind de gută

credem trup pâinea uscată
credem că-i viu sângele-vie
groparii s-au săpat în ei
și-așteaptă iarna să-i învie

2.

peste arbori frunzăriți
frica
peste îngerii cu dinți
frica
peste viii lașilor
frica
peste morții care mor

frica

în ochii de păpădie
soare
în iarba care-o să-nvie
soare
în oalele de tăcere
soare
în oase de-mperechere

soare

sângele de mătrăgună
fiare
fără blană și picioare
fiare
fără urmă sau miros
fiare
fără viermele scârbos

fiare

ce-am visat e scris de mult
stele
ce-am uitat și n-am făcut
piele
ce-i născut de la-nceput
nimic
ce-mi e frică și-mi e frig

visul

3.

cârja istoriei
mi-a făcut răni sub inimă
vin pe jos de pe front
plec pe front
mai am cuvinte în cartușieră
(am și în herb)
mă duc să iau drapelul
și să vin acasă

cal inconștient
calc în picioare morții nimănui
aud inimile cu ceas ticăind
dar nu mă feresc
de mult nu mă mai feresc
de sufletele antipersonal
care îți retează picioarele

sunt pe front
merg pe front
picioare n-am singurul rău
care se poate întâmpla
este să mor drumului
și să devin odihnă eternă

când crește iarba
aud cum respiră morții
când crește păpădia
aud cum se iubesc morții
când crește mătrăguna
aud cum mor morții
aud cum trosnește
arma strânsă la piept
alăptând cuvintele
atacând la baionetă

sunt cel mai feroce soldat
am în gură un cap