M-ai înecat,
m-ai readus la viață,
m-ai îmbătrânit, m-ai întinerit,
m-ai copilărit, m-ai alintat,
mi-ai adunat lacrimile,
mi-ai ogoit suspinele,
m-ai făcut să trăiesc în clipe
tot
ce nu am reușit,
ce n-am știut, n-am gândit
și n-am simțit într-o viață.

Te-ai jucat cu mine
așa cum mă jucam eu,
copil fiind, cu lutul,
compunând vise,
despletind idei, frământându-l,
mângâindu-l, iubindu-l,
născând forme
după voia minții și a sufletului.

Și n-am rămas statuie modelată,
și n-am rămas decât lavă incandescentă,
arzând, mistuind, topind,
acoperind, pustiind, renăscând...