O lăsasem să plece
intrasem în neguri
ne rătăcisem prin mulțime
sau ne zdrobisem de stânci
era totuna
pasaje, frânturi de sentimente,
treceau lumini difuze,
drame răzbeau spre infinit

Mă dureau tot și toate
nu știam încotro
plângeam Ro
și nu meritam
nimeni nu mă întreaba de ce
durute lacrimi
varsa el pentru ea

Nu mai suport
să mă mai rup
în firimituri
fără de chip
e ca și cum
mi-aș fi pierdut
copilăria

Și copilăria
n-o putem pierde
niciodată...