agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1845 .



Omagiu EROILOR
poezie [ ]
MULTUMESC

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaDaS ]

2000-12-15  |     | 



Omagiu

Clipă de clipă, secundă de secundă,
Ar trebui să auzim urlete, țipete,
,,Oameni!, voi trăiți ,noi nu
oameni, măcar o floare
în atâtea zile cu soare!,
căci simțim aici cum moare
tot pentru ce noi am luptat cu sudoare,
tot ce noi am jertfit, atunci
când voi erați niște prunci
când vă era interzis cuvântul doare.”
Cu sufletul sfâșiat,
Mă cobor în genunchi
Și strig spre voi, cei vii,
Ridicați o mână cu datorii
Si veți afla că e plină,
De un aur cu rugină
De o veșnică și unică
Datorie: Recunoștința,
Sa-i iubim sub toamne
Ce par zilnic mai sumbre,
Să topim lacrimi cu ai noștri ochi din arame,
Să culegem toată clipa din inimi umbre,
Să ridicăm iubire în ale lor cimitire
Căci acolo e o mare amintire
Sunt frații noștri, pierduți dintr-o clipire
Ca noi să trăim în fericire,
Așa că lăsați totul baltă
Și rugați pe-al nostru Tată,
Să aibă grijă de-ai noștri ,
Căci și-au dat a lor viață
Pe a noastră fericită soartă,
Iar acum noi cei rămași
Omagiu aducem, fără măsură,
Noi vărsăm lacrimi pline
Pentru voi eroii, pentru TINE,
Pentru revoluția ce vine,
Căci e clar, suntem chemați,
Să vărsăm sânge vinovat,
Pe baricade ce voi le-ați promovat,
Unde ați luptat tot timpul câte doi
În acea zi măreață de 22 iar acum e timpul
Să-i pedepsim pe cei,
Ce cândva au zis că-s ei
Ce au dat viață dorinței,
Să le plătim ignoranța
Față de-o viață,
Pe clar nemeritată,
Celor parveniți, celor ce poartă
Numele vostru,
Să-i învățăm să iubească
Să șteargă rușinea lor păcătoasă,
Poate așa vom fi mai aproape
De amintirea voastră,
Ce se usucă tot mai repede din ape,
Sunt tot mai puține lacrimi,
Oare nu mai avem nici măcar inimi?,
Căci e clar cine nu-i cu noi,
E inamic și ăsta-i de-un singur soi,
Nu e român și se preface că e cu voi,
Vom lupta întreaga decembrie, la fel ca voi,
Poate vom obosi prin 22,
Să vărsăm o lacrimă purpurie
Pe râul nostru ce ne-a adus bucurie,
Ca apoi să revenim,
Să omorâm cât mai mulți
În țara asta de lupi,
Iar Doamne în luna asta,
Poate de noi un pic vei uita
Și ne vei ierta,
De păcatul ce-l vom adopta, e o singură soartă
In acea lună cu o revoluție dreaptă .

P.S. : Veți rămâne în inimile noastre veșnic, CÃCI SUNTEÞI FRAÞII NOȘTRI, suntem sub protecția voastră … iar acum sunt fericit că orice persoană ce va citi rândurile acestea se va gândi la VOI și poate va vărsa o lacrimă sufletească, o lacrimă ce ar putea salva ,,apele” de la secetă, MULÞUMESC EROI .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!