agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-12-15 | |
Omagiu
Clipă de clipă, secundă de secundă, Ar trebui să auzim urlete, țipete, ,,Oameni!, voi trăiți ,noi nu oameni, măcar o floare în atâtea zile cu soare!, căci simțim aici cum moare tot pentru ce noi am luptat cu sudoare, tot ce noi am jertfit, atunci când voi erați niște prunci când vă era interzis cuvântul doare.” Cu sufletul sfâșiat, Mă cobor în genunchi Și strig spre voi, cei vii, Ridicați o mână cu datorii Si veți afla că e plină, De un aur cu rugină De o veșnică și unică Datorie: Recunoștința, Sa-i iubim sub toamne Ce par zilnic mai sumbre, Să topim lacrimi cu ai noștri ochi din arame, Să culegem toată clipa din inimi umbre, Să ridicăm iubire în ale lor cimitire Căci acolo e o mare amintire Sunt frații noștri, pierduți dintr-o clipire Ca noi să trăim în fericire, Așa că lăsați totul baltă Și rugați pe-al nostru Tată, Să aibă grijă de-ai noștri , Căci și-au dat a lor viață Pe a noastră fericită soartă, Iar acum noi cei rămași Omagiu aducem, fără măsură, Noi vărsăm lacrimi pline Pentru voi eroii, pentru TINE, Pentru revoluția ce vine, Căci e clar, suntem chemați, Să vărsăm sânge vinovat, Pe baricade ce voi le-ați promovat, Unde ați luptat tot timpul câte doi În acea zi măreață de 22 iar acum e timpul Să-i pedepsim pe cei, Ce cândva au zis că-s ei Ce au dat viață dorinței, Să le plătim ignoranța Față de-o viață, Pe clar nemeritată, Celor parveniți, celor ce poartă Numele vostru, Să-i învățăm să iubească Să șteargă rușinea lor păcătoasă, Poate așa vom fi mai aproape De amintirea voastră, Ce se usucă tot mai repede din ape, Sunt tot mai puține lacrimi, Oare nu mai avem nici măcar inimi?, Căci e clar cine nu-i cu noi, E inamic și ăsta-i de-un singur soi, Nu e român și se preface că e cu voi, Vom lupta întreaga decembrie, la fel ca voi, Poate vom obosi prin 22, Să vărsăm o lacrimă purpurie Pe râul nostru ce ne-a adus bucurie, Ca apoi să revenim, Să omorâm cât mai mulți În țara asta de lupi, Iar Doamne în luna asta, Poate de noi un pic vei uita Și ne vei ierta, De păcatul ce-l vom adopta, e o singură soartă In acea lună cu o revoluție dreaptă . P.S. : Veți rămâne în inimile noastre veșnic, CÃCI SUNTEÞI FRAÞII NOȘTRI, suntem sub protecția voastră … iar acum sunt fericit că orice persoană ce va citi rândurile acestea se va gândi la VOI și poate va vărsa o lacrimă sufletească, o lacrimă ce ar putea salva ,,apele” de la secetă, MULÞUMESC EROI .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate