Ma intreb de ce sunt suparat,
Ma uit in jur,
Si vad cum cu totii s-au schimbat.

Pe nimeni nu intereseaza,
Ca sunt pe lume oameni bieti,
Satui, si grasi, disimuleaza.

Am devenit cu totii rai,
Mimam iubire,
Mimam ca ne pasa,
De oamenii din jur.
Da, ne pasa,
De noi!

Mintim si radem,
Avem ganduri ascunse,
Ipocrizii stranse,
In neputincioasele fiinte ce suntem.

Ne lasam dusi de valuri,
Cadem in visari,
Profunde, la lucruri,
Ce n-apartin noua, ci zarii.

Capat de drum,
Dumnezeu, mereu este bun.
Ne va ierta el oare?
Greseli de generatii,
Pacatele de om.

Omenirea mereu a crezut,
In Dumnezeu,
Si-a ucis,
Si-a curvit,
Si-a mintit,
Tot strigand pe Dumnezeu.